Egosisteme

“Oh, Lord, make me pure,
but not yet!” – Robbie Williams

Mă gândeam la dependență. “… Când n-avem ce face, când stăm pur și simplu și nu ne gândim. Când e frig, când e cald, când e prea strâmt, când e prea larg. Orice ar fi, oricum ar fi, e 100% valabil să știi, e prea mult, prea puțin, prea mult” – Alexandru Andrieș, Prea mult, prea puțin, prea mult. Atunci cât? Deloc? Păi și cum mai tolerez viața?

Mai dau un citat: “fără vicii am fi doar niște roboți” – Cheloo cu Bitză, Vicii. (Am testat ipoteza și încă nu i-am demonstrat opusul.)

Dându-mi seama că nu știu unde mă duc, și că drumul pe care merg s-a bifurcat prima dată acum mult timp, acolo unde ceva mi-a scăpat, am decis că exageram cu consumul substanțelor și mai ales cu modul iresponsabil în care o făceam și îmi “trăiam” viața.

Așa că m-am abținut de la consum. Am cumpărat cartea lui Russell Brand – 12 Steps (m-am oprit undeva între pașii 8-9). M-am apucat de yoga, meditație, psihoterapie, alergat, mai multe, și curând mi-am dat seama cât de mult rău îmi făcea tutunul, ceea ce mi-a ușurat și sacrificarea aspectului cool ce vine cu o țigară aprinsă în mână.

Dar la ce servește dependența? Păi, orice dependență caută să umple un gol, și cam toate reușesc asta, pentru moment.

Eliminând pe rând dependențele evidente, am început să observ și altele care erau acolo de mult, dar și altele care se formau chiar în fața mea.

Dar o revelație mai profundă am avut-o recent. Cred că a venit într-o serie de sclipiri, ce abia acum și-a găsit concretizarea în cuvinte în mintea mea.

Practicile astea enumerate mai sus te ajută să construiești ceva durabil și rezistent, dar îți dau doar una din cărămizile astea magice pe zi.
Și când a venit ultima cărămidă din blocul ăsta, am înțeles că, într-un mod mai profund și subtil sunt dependent de identitatea asta.

Cine știe de când ma tot droghez cu aceste multe părți din identitatea asta care, poate cândva ma proteja, dar acum nu mă ajută și nu îmi mai servesc.

Câteva exemple de convingeri pe care le am despre mine, care, pur și simplu, e posibil sa nu fie adevărate, dar pe care mi le injectez în sânge:
– că sunt victimă;
– că nu știu ce să vorbesc cu oameni;
– că sunt deprimat;
– că sunt furios;
– că sunt “trapped” ;
– că nu pot;
– că sunt cineva care moare.

Și, ok, una e să te lași de fumat, deși al dracu de greu, dar să pui capăt acestor părți ale identității tale care au o minte a lor și își fac treaba de a umple marele gol care în esență ești… E cu totul altceva.

Pentru mine tot timpul a fost un fel sau altul de totul sau nimic. Poate e ceva ce dependenții cu acte în regula au în comun. Fără jumătăți de măsură.
Ei bine, cu revelația asta jocul s-a schimbat, miza e alta.

Alt lucru pe care ai să-l auzi la mulți dependenți e ca ei știu destul de clar că nu se lasă pentru ca nu vor să se lase, și că se pot lăsa doar când și dacă vor dori. Și pot confirma în cazul meu. Când “aș fi vrut” (a se citi aș fi vrut să vreau) să mă las nu puteam, când am vrut m-am lăsat.

Să încetez consumul acelor părți ale identității, nu doar că nu știu cum, dar ridică niște întrebări ale căror răspunsuri sunt dincolo de orizont. Aș fi vrut să aflu câteva dintre ele.

Până atunci, mesajul meu este: “Oh, Lord, please make me pure, but not yet!”

Oricum, poate că dependențele sunt parte din experiența umană, și într-un fel inevitabile. Poate că e responsabilitatea noastră să devenim obsedați și dependenți de, ei bine, de acele ritmuri care ating coarda semnificației din noi.

3b2f0616ed8c40290b776dafcd845615


Walk This Way!

Cateva invataturi si adevaruri personale pe care le-am acumulat luptand pentru viata pe frontul depresiei si al disperarii in 2018:

  1. Sa tii un jurnal e sa fii vulnerabil, e sa fii sanatos;
  2. Sa te iubesti e sa fii in acceptare cu orice e acolo;
  3. Trei dintre cele mai utile intrebari sa mi le pun sunt: “ce simte corpul meu?”, “ce nevoie am?”, “ce (emotie) simt?”;
  4. Toate vin, toate trec;
  5. E important sa intampini cu “da”, “bine ai venit” emotiile si senzatiile;
  6. Corpul stie si nu minte;
  7. Merit sa ma relaxez si sa ma odihnesc;
  8. E important sa setez un exemplu pentru copilul din mine;
  9. E sanatate curata sa permiti emotiilor sa fie. Sa le intampini cu “da!”;
  10. E in regula sa fii vulnerabil;
  11. Vreau sa ma simt in siguranta;
  12. Sunt curajos;
  13. E in regula sa ceri, e in regula sa oferi. E in regula sa faci acest schimb;
  14. Merit sa fiu iubit. Merit sa am prieteni. Lumea merita iubirea mea. Eu merit iubirea mea;
  15. Pune intrebari chiar daca ti-e frica!
  16. Corpul meu este templul meu;
  17. Corpul iubeste disciplina;
  18. E in regula sa cer ajutorul;
  19. Calitatea deciziilor e direct legata de conditia fizica a corpului;
  20. Ca adult negociezi si renegociezi relatiile;
  21. Pot sa vorbesc tare si sa ma fac auzit;
  22. Cunoaste-ti prioritatile!
  23. Accepta o lupta pe rand!
  24. Sa tii un jurnal este sa-i arati subconstientului ca nu ignori povestea interioara;
  25. Karma este momentumul trecutului;
  26. Sunt in siguranta in corpul meu;
  27. Priveste ciclicitatea!
  28. Renuntarea la nevoia de control este cel mai bun lucru pe care il fac;
  29. Un barbat isi asuma si greseli si reusite, si decizii si indecizii;
  30. Ai grija de partea Gradinii pe care o poti atinge!
  31. E in regula sa fii pasionat de mancare;
  32. E in regula sa lasi depresia sa fie, dar nu pentru mult timp;
  33. Mersul e important. Trebuie sa ies din casa;
  34. E in regula sa mai evadezi din cand in cand. Ideea e sa te intorci mereu;
  35. Doar pentru ca vreau/ma astept sa primesc sau cer ceva nu inseamna ca o sa si primesc;
  36. E in regula si am tot dreptul sa ma razgandesc;
  37. Nu trebuie sa iti fie rusine de munca. Munca e un act de iubire – fata de mine, de familia mea;
  38. Auto-disciplina e un act de iubire;
  39. Stres va fi in viata. E parte din ce ne face rasa umana (acum). Ce e minunat e ca am descoperit mecanisme de coping, care functioneaza la mine: yoga, meditatie, alergat, journaling.
  40. Sunt recunoscator pentru ajutorul primit in terapie, pentru sustinerea surorii mele, pentru ajutorul familiei mele, si ma consider norocos sa fi intalnit cativa dintre cei mai interesanti si frumosi prieteni de pe aceasta planeta.

aac8f4d7f398172bf2a2a07649e37942


ZORI

Luna asta “practic” înrădăcinarea. Cel puțin încerc. Mai de grabă explorez ce înseamnă acest Grounding. Fac un efort să fiu conștient de Pământ , să stau pe picioarele mele. De când mă știu am fost cu mintea-n culori, gândul mi -a fost zmeu, iar sfoara – imaginară. Rădăcini? Nici nu mi-a dat prin cap. Cică a fi înrădăcinat e legat de sentimentul de siguranță, de a îți accepta vulnerabilitatea, aș adăuga și acceptarea karmei moștenite, acest momentum al trecutului, al străbunilor. Mulțumesc Subcarpați, muzica voastră mă-mbrățișează ca o fașă , mă conectează la Copac, mă face nemuritor, cristalizează crisalida din care mă renasc cu un singur play. Sunt pe deal, cad de-atâta timp că nu sunt sigur dacă cad, Pământul se ridică să-mi susțină spatele, zâmbesc și respir ușurat. E dimineață.

argatu-vol-4-video-thumb


Primavara, Vara, Toamna, Iarna, Primavara

Primavara trecuta ma renasteam, dupa ce Iarna mi-a adus mult dorita si ceruta Moarte. Am primit si noul nume dar si bagajul karmic al vietii precedente. Nu era vina mea, dar era responsabilitatea mea. Acum e timpul unei noi renasteri. Despre ce va fi viata asta? Cea trecuta, imi amintesc, la inceput, Uimirea, si mai ales sunetele. Inchideam ochii si Ascultam – vantul, animalele, ecourile, ritmurile, vibratiile, Inimile, Plamanii, Prezentul, vulnerabilul si puternicul Prezent. Vulnerabilul si puternicul Inceput de Drum. Poate despre asta se va dovedi a fi viata asta, despre a practica a fi la Inceput de Drum. Ascultam Ceea Ce Era si deveneam Ceea Ce Era, deveneam exteriorul la fel de mult pe cat eram interiorul. Ascultam si eram ghidat. Vreau sa onorez sunetele Primaverii si ciclicitatea Naturii, si sa dansez impreuna cu Universul. Luna aceasta, Luna Martie, o sa practic Ascultarea, ascultarea pura, fara interpretare a Ceea Ce E, si invit, cu smerenie, pe oricine citeste si cauta un val sa faca la fel. Ne vedem Acolo!


Ce mai e nou?

Responsabilitatea mea principal este sa fiu prezent in viata mea. Sa imi asum lucrurile pe care le-am facut. Sa fiu prezent in corpul meu, sa simt emotiile si senzatiile ce trec pe acolo. Sa ma fac auzit, sa imi cer dreptul la spatiu pentru a ma face auzit chiar si cand trebuie sa spun ca imi pare rau, chiar si cand simt vina, chiar si cand sunt aproape convins ca nu voi fi inteles sau ca mesajul meu nu va fi inteles. Poate ca nu va fi inteles pe loc, dar cu timpul, cu context, cu credinta, un sens comun tot va capata.

Poate ca familia mea nu e cea mai buna la a asculta. Poate nici vechii prieteni, nici viitorii, si poate in general noi oamenii nu prea stim sa ascultam. Dar responsabilitatea mea este sa ma fac auzit, indiferent cum suna.

Poate ca orasul asta stupid e plin de oameni plini de frica plini de mecanisme care sa nege frica ceea ce doar o trezeste pe-a mea. Dar responsabilitatea mea este sa ma fac auzit. Sa spun tare, raspicat ce vreau.

Poate ca totul o sa mearga prost. Poate ca totul o sa fie bine. Asa a fost intotdeauna. Si cand evadam in fantastic, si cand lucram in banal. Dar si banalul e plin de magie, imi faceam griji degeaba. Universul e tot acolo, doar ca in loc sa vorbesc despre el, acum vorbesc cu el. Multe s-au schimbat. De cand m-am lasat de droguri mi-am dat seama cate alte dependente subtile ma guverneaza, programate de nevoi neimplinite ale copilului interior sau chiar programate de sistemul de operare numit cultura. In plus le vad peste tot la oameni noi cu care interactionez sau oameni pe strada in modul in care interactioneaza intre ei.

Ce mai e nou? Pai spun „da” cand simt ceva, in loc de „nu”. Beau apa si respir oxigen. Vorbesc cu plante si animale. Ofer respect ciclicitatii lucrurilor. Nu-mi uit ideile. Meditez, fac yoga, alerg, petrec timp de calitate cu mine si invat valoarea odihnei. Ascult ganduri in loc sa gandesc ganduri. Nu mai vad atatea filme, nu mai ascult atata muzica, nu ma mai privesc atata in oglinda sau in ferestrele masinilor (desi toata lumea stie ca acelea te reflecta cel mai aratos). Invat sa cer ajutorul dintr-un spatiu al asumarii. Invat sa fiu prezent in viata mea. Nu mai e necesar sa vad magie ca sa stiu ca exista magie.


Kinesthetic Quotient


What a piece of work is a man
how noble in reason,
how infinite in faculties,
in form and moving how express and admirable,
in action how like an angel, in apprehension how like a god,
the beauty of the world, the paragon of animals!
And yet to me what is this quintessence of dust?

–Hamlet, II. 2


Persian Wisdom


“And still, after all this time,

The sun never says to the earth,

“You owe Me”

 

Look what happens with

A love like that.

It lights the Whole Sky”

~ Hafez