Aimless shooter

E vorba de un vânător care nu ştie să ţintească, dar mai de graba un vânător fără o ţintă în faţă. Nici măcar arma nu ştie unde e, sigur e pe undeva prin cabană, dar nu o mai găseşte, şi nu a mai văzut-o de atâta vreme, incat nici nu mai ştie cum arată. Singurul lucru pe care îl mai are e cabana, o cabană inconjurată de o padure agresivă, plină de animale sălbatice care s-au înmultit, şi tot înmultit de-a lungul timpului pentru că vânătorul nu s-a mai ocupat de ele. Era datoria lui să işi facă un mediu în care se poate trăi, e conditia care vine cu statutul de vânător, însa acum simte ca e prea tarziu, a rămas prea în urmă. Ce rost mai are să depună atât efort să găsească arma, să se antreneze când nici măcar nu are o ţintă? Ar mai trece încă ceva timp până ar începe să tragă în animalele deja mult prea multe, ce ar deveni şi mai numeroase. Asa că stă, aşteaptă; dar ce aşteaptă nici el nu ştie exact; sau ştie, dar nu vrea să şi-o spună.

Probabil sunt mulţi astfel de vânători prin păduri, prin toată lumea. Oameni supuşi unor limite, multor limite: limite care nu ţin de controlul persoanelor, fie că ele (limitele) sunt exterioare sau aparţin individului, dar şi limite pe care fiecare dintre noi ş-i le impun, prosteşte, prin alegere.

Cum putem depaşi aceste limite? Am o reţetă, nu ştiu cât de bună..şi de fapt poate că nu e o reţetă, poate nu e completă, dar sunt câteva ingrediente adunate din ce am observat.

Îţi trebuie un scop mare ca să stabileşti punctele A (spaţiul şi locul în care eşti) şi B (unde vrei să ajungi); iţi trebuie mai multe scopuri mai mici pentru că dacă ai doar unul mare se instalează obsesia; iţi trebuie un ghid, sau mai mulţi care să iţi spună, mai mult sau mai puţin, ce sa faci [oamenii au nevoie să fie controlaţi, au nevoie de o putere mai mare decât ei (statul, divinitatea, părinţii, etc), nu ar şti ce să facă cu libertatea; omul liber, din nou, probabil ar innebuni]; raţiune; o privire obiectivă, de ansamblu din când în când. Toate astea, sau, dacă pare complicat, puteţi oricând uita de tot ce am scris, şi să alegeţi ignoranţa. Da… ar fi frumos să poţi alege ignoranţa, dar ignoranţa fie o ai fie nu.

Am şi o melodie, cea de la care am pornit, una din melodiile mele preferate:

Kingdom Come – Twilight Cruiser

https://maroooned.files.wordpress.com/2011/12/kingdom-come-twilight-cruiser.doc

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: