Apolog – Eul imanent

Un biet om, dezordonat, neglijent, murdar, plictisit locuieşte singur într-un apartament cât o cutie de chibrituri. Apartamentul oglindeşte perfect caracterul omului. Şi pân’ la urmă de ce ar face curat? De ce ar spăla? De ce ar face patul când se trezeşte dacă noaptea se culcă la loc? Nu invită pe nimeni, niciodată. N-are prieteni.

Doar că într-o zi, în timp ce scotea ultima ţigară din pachetul care zbura mototolit încercând să găsească un loc curat pe jos pentru a ateriza, cineva sună la uşă. E un prieten din trecut sau din viitor. Nu ştie dacă să îi deschidă, s-ar simţi ruşinat cu dezordinea lui; dar totuşi i-ar prinde bine compania. Se întreabă “dar oare ar rămâne dacă vede mizeria asta? Ar trebui să risc.. cât o să mai rezist aşa?”. Nu ştie ce să facă. Rămâne suspendat în acel moment. Măcar de-ar rămâne şi momentul suspendat, dar timpul trece, doar el rămâne.

Advertisements

5 responses to “Apolog – Eul imanent

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: