Ice Dance

Ai grijă unde pășești. Nebunia asta trebuia să înceteze odată cu începutul noului sezon de vânătoare. Mii de dansuri se sting pe podeaua pe care refuzai să calci. Închis în celula bolii arunc ecouri virtuale către ochi ce nu mai caută prezența. Gheața se așterne frumos peste 5 trecuturi ce ascund în dimensiunile lor mișcare și vânt, lumină, cald, verde, emoție, prostie… O nouă piatră se ridică peste dimineața zilei de 7. Vrei mulțumire? Vei primi milă. Vrei înțelegere? Vei primi dispreț. Vrei încredere? Ură îți rezerv. Mai vrei ceva? Nu mai am nimic… închei aici telegrama către neant. Stop.

Stâlpi de caramel se scurg pe butoanele de ceramică din creierul cănii unde îngropam sunete. Fluturi cu aripi de plastic se scaldă în picturile cu elefanți. Privirea îmi stropește iluziile cu kerosen. Chiar nu are nimeni o sticlă de zahăr? Vreau să curățăm mormanul ăsta de ciudați până la ivirea zorilor.

Crossing the wasteland
Between my fortified dimensions
Find the Crying Queen
Sunk in lost intentions
For son, herself, illusions lost.

Eating liver, spitting seeds
Crows demanding,
Gods receive
Growing trees
Trembling knees
Furthest green
Of her dreams.

Semnat AltClaudiu

De mult timp visez acelaşi lucru, aceeaşi…fiinţă ce mă controlează, deşi simt că mă ignoră. Pare indiferentă de existenţa mea, poate chiar … mă rog.. Mereu începe cu mine în centrul scenei, un câmp imens, molcom, de o nuanţă gri ce-mi dă o stare dulce şi tristă în acelaşi timp. Apoi câmpul devine apă, eu mă afund până la genunchi. Încep să alerg, fac sărituri, dar apa rămâne tihnită, tăcută; iar eu..eu sunt mereu în centru, iar scena nu îşi pierde echilibrul nici când o lumină caldă se scurge pe trupul meu. Dar apoi încep să aud muzică; o muzică rece care parcă mă face plin, mă completează, dar în acelaşi timp mă stoarce de toate puterile, mă goleşte, mă reduce, îmi fură regatul meu de apă; răceala devine mai reală decât orice senzaţie din afara visului şi îngheaţă tot; totul devine alb, iar eu nu mă mai pot mişca, picioarele îmi sunt blocate în gheaţă. Atunci e momentul în care ea apare. E momentul în care şi inima îmi cedează şi devin o simplă statuie neputincioasă; sunt obligat să privesc spectacolul. Muzica e din ce în ce mai asurzitoare până la punctul în care devine una cu mine, eu devin unul cu gheaţa, gheaţa e însăşi muzica, iar ea e instrumental creator, urmele ei pe gheţă sunt notele. Eu mai exist doar prin prisma ei; şi sunt nervos, şi recunoscător; umil şi onorat. Acum e ea în centru, e sub fosta mea lumină ce îi acoperă umerii goi, legănarea graţioasă a braţelor, alura mândră, triumfătoare, privirea falnică ce mă hipnotizează după fiecare săritura, mă obligă s-o urmăresc, mă face nebun; sunt obsedat de frumuseţea dansului, sunt invidios pe libertatea ei, vreau să o posed, să o analizez, să o descopăr, să uit şi s-o descopăr iar. Dar eu, în tot acest timp, sunt îndepărtat spre întuneric, abia o mai disting în departare. Zâmbesc în sinea mea; sunt fericit şi trist şi destinat uitării.

Semnat maroooned

Danny Elfman – Ice Dance

https://maroooned.files.wordpress.com/2012/03/07-ice-dance.doc

Advertisements

One response to “Ice Dance

  • supa la plic

    stii ca am vbit de inchiriat,nu?eh,pe langa clatite,vreau sa-mi scrii all day long!pt ca merit…pt ca meriti!bravo,ma!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: