Artist of the month: Antimatter

M-a pus naiba să scriu acolo “Artist of the month”, acum mă văd obligat să scriu iar despre un/o artist/trupa. Aş putea să modific, să scriu “Artist of Spring 2012” :D.
Atunci am ales Madrugada pentru că doar ce îi descoperisem.. dar acum despre ce să scriu? Hmm.. o să scriu despre Antimatter.. pentru că de ce nu! 😀

Bun.. Antimatter este o trupă Doom/Melancolic din Anglia formata de doi genii, Duncan Patterson (basistul de la Anathema) şi Mick Moss, ambii foarte buni scriitori de versuri.
Patterson a început proiectul la sfârşitul anilor ’90.. de altfel eu îl consider (proiectul) o extensie bine-definită a trupei Anathema.

Până acum au scos 4 albume de studio: Saviour (2001), Lights Out (2003), Planetary Confinement (2005), Leaving Eden (2007), şi urmează al 5-lea Fear Of A Unique Identity.

Versurile mi se pare GE-NI-A-LE, indiferent de melodie şi mesajul ei, e imposibil să nu se muleze perfect cu valurile tale interioare. S-ar putea lipsi până şi de partitura instrumentală (care de altfel şi ea e suava şi relaxantă) şi tot ar capta atenţia cu uşurinţă.

Aş mai adăuga că e unul din acele proiecte foarte bine puse la punct, impresionând din toate punctele de vedere: muzică, versuri, voce şi… cantitatea calităţii.. dacă pot spune aşa. Dar pot spune şi asa: nu există macar o melodie care să îmi displacă :D, fapt pentru care nici nu o să enumăr melodiile mele preferate.

I hope you enjoy:

Antimatter – Leaving Eden

https://maroooned.files.wordpress.com/2012/04/antimatter-07-leaving-eden.doc

Put the thorn in my side, the coins on my eyes
I’m not awake, I’m leaving Eden
And all her frozen charms lie cold in my arms
Panic went away and left me reeling
It’s warm outside but the weather fails to hide
the stinging loss inside
For in the back of my mind I always thought I’d find my way to paradise
On I’d walk to paradise …

But grace and lies locked the door from the other side
And now there’s not much else there
Grace and lies
In all how long can you hide, how long?
The cost of innocence is the loss of innocence
Some may pass away, but some die screaming
When it came to my time, oh it took me by surprise
Was it my mistake, or am I born for giving in?

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: