Suspendat în portative

Suspendat în portativele
de selenare, puternice lumini,
mă las cântat în stânga şi în dreapta,
în sus şi-n şi mai sus,
pe doamna Luna s-o privesc.
o clipă n-ai imbătrânit,
frumoasă ca în prima zi!
Ea îmi răspunde cu un zâmbet
pe care îl resimt
mereu în vene;
sunt fluxul şi refluxul ce alternează ne-ncetat;
ăsta e jocul care-i place
e dureros, dar nu i-aş spune,
n-aş vrea să stric eu cântecul.
nu vreau să ştiu ce-i unde portativul se încheie.