Compromis

Mi-am dat seama ca as accepta un compromis. As fi ok si macar daca am putea vedea in intregime, in permanenta perspectiva celorlalte persoane chiar daca nu am sti inca sa intelegem momentul de decizie al lor si as renunta momentan la a intelege si experimenta intreaga perspectiva a tuturor. Daca am sti toti instant factorii de luat in calcul al tuturor pentru a decide cum vor intelege si cum vor internaliza frame-ul de realitate. Cu doar atat atat de multe lucruri s-ar schimba in mai bine. Deci asta zic, ca sunt atat de disperat incat nu doar ca sunt dispus sa fac acest compromis, dar incat m-a facut sa ma si gandesc la acest compromis.

A te afla in flow inseamna a iti folosi toata energia doar pentru a exprima constiinta. E de mentionat pentru ca e important. Incerc sa imi formulez fiecare gand in cel mai obiectiv mod posibil; sa nu mai umplu gaurile doar pentru ca lucrurile sa aiba sens si asta ma duce pe un drum guvernat de un gand complet neobiectiv care suna „totul are un sens universal valabil la baza”, la care nu am dovada; pe drumul catre nonsens, confuzie, cautare de energie, cautare de iubire, cautare de vulnerabilitate, cautare de vibrare.

A te afla in flow inseamna a trai o singura idee de la inceputul ei pana la sfarsitul ei; si atat. Ne place abstractul pentru ca ne putem alege povestea pe care sa o vedem, e unul din comportamentele care exprima faptul ca ne dorim sa ne creez realitatea si in acelasi timp sa o impartasim, sa o exprimam. Poate am fi de fapt in stare sa traim o singura idee intreaga viata pentru ca universul sa se poata experimenta; totul s-ar aduna acolo, asa cum face si acum, doar ca sub alta forma.

Exista o nevoie de adaptare la realitate, o perioada de acomodare pentru ca nu poti anticipa ce vor face altii. Iar noi oamenii am invatat asta cumva, prin conditionare clasica poate (sau un infinit de alte posibilitati), ca e o risipa de energie acolo, nu ne place sa fim luati prin surprindere, si de-asta sa intelegem perspectiva celuilalt. De-asta acceptarea e atat de importanta. E metoda noastra. Cand te gandesti la posibilitatile motivelor unei persoane care sa explica comportamentul lor, le si accepti odata ce le-ai vizualizat si analizat; cu cat faci asta cu mai multe posibilitati, cu atat esti mai pregatit sa accepti orice eveniment urmeaza sa fie de fapt in fata ta. Si aici vroiam sa ajung.

Mi s-ar parea atat de ciudat daca toate lucrurile care sunt bune sa fie intradevar bune!

Si totusi uneori e atat de apetisant sa mai ascunzi cate o chestie de realitatea celuilalt. Si e apetisanta reactia lui cand descopera ca s-a inselat. Punem atata valoarea pe chestia asta fie ca e ceva mic si amuzant, fie ca e ceva mare si tragic, incat se afla in toate povestile noastre. Ma gandeam la chestia ca daca scrii ceva devine realitate pentru tine. Eh, eu o experimentez la ceea ce fac cand scriu lucrurile astea. Imi aleg realitatea. Scriu ceea ce vreau sa devina realitate si apoi, chiar devine realitate pentru mine, doar pentru ca lucrurile devin mai clare in mintea mea, pentru ca le exprim. Si de cate ori iti alegi realitatea renunti la ceva. Totul e posibil sa se intample pana cand alegi un mod in care sa se intample. Dar pentru ca ne inafluentam atat de mult ne limitam posibilitatile de alegere; pentru ca avem aceasta normalitate de comun acord. Intr-un fel pare ca ne-am atras ca sa lucram impreuna la a experimenta ceva mai mare in constiinta universului.

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: