Ziua cafea şi muzică

Rabdă inimă şi tu, rabdă inimă şi tu că vezi cum e timpu-acu’. Rabdă inimă şi tace, că pământu’ se întoarce. Eh, yo, pune mâna sus dacă-ţi place folcloru’, încă una taică dacă ţi-ai găsit rolu’. Te iert, tată. Şi vă iert pe toţi, unchiule, bunicule. Mi-e dor de voi. Vă am pe toţi în suflet şi vă port cu drag. Am înţeles, şi fără să ştiu. Am eu grijă de fetele şi femeile noastre frumoase. Mămăiţă, vin îndată să îţi arăt cât te iubesc. Mi-e dor de tine şi te preţuiesc. Mătuşică, mama, te iubesc şi pe tine, dar tu ai ştiut mereu. Mămică, mamiţulachi, mami. Şi tu ai ştiut tot timpul, şi ţi-a fost cel mai greu. Totul e mai greu când ştii. Vin acasă. Vreau să ajung la ţară. Cred că această primă carte este pentru mine. Şi celelalte tot pentru mine, dar pentru celelalte manifestări ale mele. Trebuie să recunosc, după Anglia, acasă, la Românica, femeile sunt atât de frumoase. E aproape amuzant cât de acolo au fost mereu semnele. Aminteşte-ţi de unde ai plecat. Acum e timpul să mă educ, să studiez. Când te opreşti din a pune întrebarea nu mai poţi fi păcălit. Viaţă simplă, iată-mă cum vin. Adio speranţelor şi viselor mele. Nu există eu şi totul va veni. Îmi voi juca rolul, dar tot timpul voi şti. Doamne, câte morţi am săvârşit. De câte ori deschid fereastra, de-atâtea ori o-nchid la loc. De câte ori am murit, de-atâtea ori m-am renăscut. Aşa m-amuză. Şi când avem revelaţii suntem nişte aroganţi snobi. Cică „renunţ la control” când nici nu l-am avut vreodată. Toate revelaţiile sunt de fapt renunţarea la o iluzie. Acceptarea faptului că nu ştim. Sincronizarea inimii cu creierul. Ce frumoasă eşti tu Românie, vreau să te văd, pământ sfânt ce eşti. Nici nu trebuie să-ţi spun, că ştiu că îi ierţi deja pe ăştia mici confuzi ca mine. Ştiu că piesele se potrivesc pentru că le-am văzut darmandu-se. Zalmoxis, auzi la ea numa. Deci trebuie să-ţi zic, Em, că ai câştigat un loc în lista mea de „futu-te-n gură” :)). Am mers singur prin mulţime şi am cântat, şi am dansat, şi abia aştept să o mai fac. De asemenea, surioara mea iubită, cum te îndrăgesc. Şi pe tine, cumnate, bine ai venit în această familie frumoasă care acum e completă din nou. Am încredere în tine, şi în noi, şi în mine. Simo, voi fi mereu aici pentru tine. Şi întreaga familie cosmică, şi întreaga comunitate globală. Soarele şi luna. Vântul şi furtuna. Cuvântul şi fantoma. Separarea şi sudura. Apa şi pădurea. Valea şi culmea. Nimicul şi lumea. Deşertul şi păşunea. Floarea şi promisiunea. Frigul şi căldura. Echilibrul şi natura. Toate astea sunt iubirea.

dc4e8ff05ed71694afcf9b50e2309910

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: