U: Esti ok?
E: Nu.
U: Ce-ai patit?
E: Din cand in cand receptionez si frecvente de adevar, nu ma pot minti continuu, thats all.
U: Adevarul e bullshit.
E: Adevarul e legea.
U: Nu, nu e legea, e doar o altfel de minciuna.
E: Oricum ar fi, e irelevant pentru ca e real pentru mine; daca totul e minciuna, accept asta, dar inevitabil cateodata ma mint frumos, cateodata ma mint urat.
U: Spune-ti o minciuna frumoasa!
E: Nu pot, imi vin in minte numai minciuni urate pe care le cred acum si nu pot sa mint daca stiu ca mint.
U: Atunci minte stiind ca spui adevarul.
E: Atunci as spune ca nu sunt demn de lumea asta sau ca lumea asta nu e demna de mine, nu-mi dau seama daca sunt mai presus sau mai prejos, dar stiu ca nu sunt la acelasi nivel cu lumea asta.
U: Esti mai presus de lumea asta pentru ca tu esti destept si lumea e proasta.
E: Acelasi argument poate fi folosit si pentru cealalta concluzie.
U: Ba nu, prostul intotdeauna e mai jos decat desteptul.
E: Asta e minciuna pe care tu o crezi.
U: De ce sa nu crezi in minciuni daca te fac fericit? Daca ele nu te fac asa, atunci nu mai crede in ele!
E: Ai toate motivele sa crezi in minciuni daca te fac fericit, total de acord dar e altceva in mine care ma ironizeaza; eu ma mint frumos mereu dar acel cineva ma minte opusul.
U: Scoate acel ceva, omoara demonul.
E: Ma tem ca demonul sunt eu cel de alta data.
U: Repeta-ti ca nu esti tu acela ca acela e mort demult si ingropat.
E: Ca sa traiesti in continua dezvoltare trebuie sa uiti mereu. sa dai drumul trecutului te-ar ajuta sa mergi mai departe, si sa nu poposesti, sa nu stagnezi. Si chiar daca dai drumul unor trecuturi mai importante, ce cantaresc mai mult, si reusesti sa treci la urmatorul etaj, si acolo e posibil sa traiesti lucruri grele care ajung in trecut si iar te fac sa stationezi. Nu trebuie sa tii minte cine esti cum spun ei, dimpotriva, trebuia sa uiti de tine; in fiecare secunda ai combinatii diferite de componente care te definesc. Dar daca il omor, mai adaug un gol in mine, si in plus el reprezinta radacinile, iar eu nu stiu sa zbor inca. O sa ma inalt ca un balon cu heliu, dar fara sa stiu unde merg.
U: Dar ai grija te rog sa nu te stapaneasca, macar pune-i ceva la gura sa taca, stiu ca poti, esti puternic, ai facut atat de multe cu atat de putin, deci poti, poti sa mergi mai departe si sa fii in continuare asa cum esti.
E: Poate asa e, dar ma omoara momentele astea, ma obosesc rau de tot, ma impusca pe dinauntru, simt cum incearca gloantele sa iasa, si uneori actioneaza in negativ, si simt ca vin din afara si imi perforeaza corpul.
U: Construieste-ti scut cumva. Daca ele vin periodic te gandesti “eh iar vin, dar nu ma omoara, doar ma julesc un pic.” Gandeste-te ca esti la razboi si ca la sfarsit o sa primesti stele multe de erou.
E: E a doua oara cand ma faci sa zambesc. De la cine sa primesc? Lupta asta nu e vazuta de nimeni.
U: De la mine. E vazuta de mine. De la viata; viata vede si o sa te rasplateasca!
E: Mda..eu stiu ce spui tu..cu omoratul demonului, cu scutul… are sens, imi spui ce trebuie sa fac, imi dai “ce”-ul, dar nu-mi dai “cum”-ul.
U: La cum nu te pot ajuta. fiecare are alt cum.
E: Daca fiecare are alt cum si cumul meu nu merge, poate am nevoie de altcineva, poate nu pot face asta singur si nu mi se pare corect sa arunc o nevinovata in lupta, intr-o lupta in care nu are de ce sa vrea sa fie, nu-i lupta ei
U: Ceilalti iti pot da doar impulsul, pot doar sa te impinga de la spate, dar tu tre sa fii motorul si e bine sa ceri ajutor cand nu mai poti. Nu exista nevinovati!
E: Dar oamenii nu inteleg. Si nu pot face asta atat de des. Am mai cerut ajutorul, am cerut sa nu fiu singur in anumite momente, dar nu pot fi asta. Nu trebuie sa fiu tipul asta trist si deprimat. Trebuie sa mint despre mine, altfel alung oamenii.
U: Din pacate oamenii fug de tristete fiindca le e frica sa nu se ia.
E: Nu-i condamn…
U: Incet, incet cu cat minti despre tine vei ajunge persoana aia, mai greu, dar in final vei reusi.
E: Da, cam asta e planul dar pana acolo mai e acum iar acum e greu si vreau sa lovesc, dar nu e nimeni care merita si constat ca sunt doar eu si parc-as merita si ma lovesc.
U: Fa omuleti din hartie si rupe-le capul!
E: Asta nu suna atat de rau, dar e silly, vreau oameni adevarati. Ideea e sa distrug. Mai mult o sa ma chinui sa construiesc omuletii. Vreau oameni adevarati si urasc asta. incepe sa imi placa cu oameni. incep sa devin dependent de oameni. nu vreau sa accept asta.
U: Dar e bine, e sanatos, e un pas catre become it, catre succes, accepta-l!
E: Daca e asa cum spui, si are sens pentru mine desi nu ma gandisem, inseamna ca sunt la un punct de rascruce, inseamna ca acum se produce schimbare mare in mine si cel care eram se lupta sa nu fie dat uitarii. Simt frica, iar cel ce eram ma crede un arogant si un ipocrit.
U: Te crede degeaba asa, e doar speriat.
E: El e cel care minte oamenii, iar eu sunt cel care tranforma minciuni in adevaruri.
U: Invinge-l si vei avea…
E: ..E speriat dar si nervos, si poate are dreptate..
U: N-are! Nu exista poate. Gandeste-te ca nu are.
E: Am fost atata timp el, si ura oamenii ca cel care devin; devin un om cu oameni, iar el era alta specie si fara oameni; Eu era El, iar acum sunt ceea ce amandoi am urat mult timp impreuna. Simt ca il tradez; simt ca ma tradez. Si atata timp cat pot vedea prin ochii lui, nu o sa ma bucur de noul eu, nu o sa cred in noul eu. Sunt doar o minciuna atata timp cat ma vad prin ochii lui; trebuie sa scap de asta ca sa transform o noua minciuna intr-un nou adevar.
U: Atunci straduieste-te sa vezi prin ochii ceilalt. Trebuie sa crezi. Gandeste-te ca daca nu erau oamenii nu supravietuiai. Oamenii sunt o resursa.
E: Pai asta zic. Inainte ii vedeam ca pe o resursa si atat. Dar acum ma bucur de ei, imi place cu ei, si cand nu sunt cu ei, vreau sa fiu!
U: Atunci e bine, e frumos asta pentru ca toti suntem conectati intre noi si trebuie sa fim asa impreuna; e intr-un fel destinul nostru, iar cel care vrea sa fie singur, o sa fie trist, pentru ca e un razvratit ciudos si egoist, care nu se va bucura de placerea unui suras al altcuiva. Ai descoperit calea, mergi pe ea, imbratiseaz-o.
E: O imbratisez la fel cum imbratisez fiecare lucru bun din viata mea: mereu pregatit sa-i tai gatul.
Fumez. După fiecare țigară îmi țin respirația și număr cât rezist. Rezist din ce în ce mai puțin și e minunat. Orice am avut, cu fiecare zi ce a trecut, am avut mai puține secunde în care am putut să țin de acele lucruri până când le-am scăpat. Dulcele moment în care scapi ceva ce iubești. Nu sunt nebun, chiar e cel mai frumos moment, pentru că atunci când scapi ceva ce iubești, și acel ceva scăpa de tine. Iar de mine..ei bine, e cel mai bun lucru pe care îl pot face pentru ceilalți, să-i scap. Aștept să rezist doar o secundă să țin respirația, și apoi știu ce urmează. Săraca mea respirație, urât mai miros pentru ea. M-am visat pe cel mai înalt bloc. Vedeam întreaga lume cum se uită scârbit la mine. M-am visat luând decizia de a mă aruncă, și în momentul în care am făcut-o am căzut sus cu o viteză incredibilă. Așa am crezut cel puțin, însă întreagă lume, întreg universul se aruncase de pe mine, întreg universul mă scăpase, și de-odată zâmbea împăcat. În tot acest timp, universul fumase, universul își număra secundele, universul ținuse toate lucrurile la olaltă, dar cu fiecare zi ce trecea avea mai puține secunde în care putea să țină de acele lucruri până le-a scăpat. Zâmbea pentru că ne iubea, însă mereu a știut că ne rănește, știa că ne omoară.
maroooned 