Ce mai e nou?

Responsabilitatea mea principală este sa fiu prezent in viata mea. Sa imi asum lucrurile pe care le-am facut. Sa fiu prezent in corpul meu, sa simt emotiile si senzatiile ce trec pe acolo. Sa ma fac auzit, sa imi cer dreptul la spatiu pentru a ma face auzit chiar si cand trebuie sa spun ca imi pare rau, chiar si cand simt vina, chiar si cand sunt aproape convins ca nu voi fi inteles sau ca mesajul meu nu va fi inteles. Poate ca nu va fi inteles pe loc, dar cu timpul, cu context, cu credinta, un sens comun tot va capata.

Poate ca familia mea nu e cea mai buna la a asculta. Poate nici vechii prieteni, nici viitorii, si poate in general noi oamenii nu prea stim sa ascultam. Dar responsabilitatea mea este sa ma fac auzit, indiferent cum suna.

Poate ca orasul asta stupid e plin de oameni plini de frica plini de mecanisme care sa nege frica ceea ce doar o trezeste pe-a mea. Dar responsabilitatea mea este sa ma fac auzit. Sa spun tare, raspicat ce vreau.

Poate ca totul o sa mearga prost. Poate ca totul o sa fie bine. Asa a fost intotdeauna. Si cand evadam in fantastic, si cand lucram in banal. Dar si banalul e plin de magie, imi faceam griji degeaba. Universul e tot acolo, doar ca in loc sa vorbesc despre el, acum vorbesc cu el. Multe s-au schimbat. De cand m-am lasat de droguri mi-am dat seama cate alte dependente subtile ma guverneaza, programate de nevoi neimplinite ale copilului interior sau chiar programate de sistemul de operare numit cultura. In plus le vad peste tot la oameni noi cu care interactionez sau oameni pe strada in modul in care interactioneaza intre ei.

Ce mai e nou? Pai spun „da” cand simt ceva, in loc de „nu”. Beau apa si respir oxigen. Vorbesc cu plante si animale. Ofer respect ciclicitatii lucrurilor. Nu-mi uit ideile. Meditez, fac yoga, alerg, petrec timp de calitate cu mine si invat valoarea odihnei. Ascult ganduri in loc sa gandesc ganduri. Nu mai vad atatea filme, nu mai ascult atata muzica, nu ma mai privesc atata in oglinda sau in ferestrele masinilor (desi toata lumea stie ca acelea te reflecta cel mai aratos). Invat sa cer ajutorul dintr-un spatiu al asumarii. Invat sa fiu prezent in viata mea. Nu mai e necesar sa vad magie ca sa stiu ca exista magie.