O cale prin care puteți începe a ieși din depresie.
Înainte de a enumera primii pași e important de înțeles cum diferă depresia de alte manifestări ce ne vizitează precum anxietate, frică, îndoială, gânduri și emoții iraționale, nedorite și dureroase.
Pentru asta vom folosi metafora camerei de mijloc. Sau camera de oaspeți de care vorbește Rumi în poezia lui.
Zice că mai de grabă să te identifici cu această cameră, și să nu faci discriminare între oaspeții tăi. Adică să primești fiecare oaspete chiar daca e iubire, bucurie sau tristețe, furie pentru că fiecare are ceva să te învețe.
Fiecare emoție sau gând vine, stă o vreme și apoi pleacă. De fapt să încerci să respingi, să nu primești anumite gânduri sau emoții, în mod paradoxal va da mai multă putere acestora.
De asta îmi place ideea de camera de mijloc într-unul din apartamentele acelea care au dormitorul undeva în dreapta camerei de mijloc să zicem, și holul, respectiv ieșirea în stânga. Astfel că locuitorii dormitorului trebuie să treacă prin camera ta ca să iasă.
Tu, nelăsându-i să intre în camera ta faci să se adune aceste gânduri și emoții nedorite, devenind mai puternice, nerăbdătoare și nepoliticoase (și pe bună dreptate). În timp capătă forme dubioase. Iar tu continui să le blochezi crezând că au ceva personal cu tine.
Dar în continuare acestea vor să treacă prin camera ta și să iasă. Poate ar fi petrecut ceva timp cu tine, ar fi schimbat o vorbă, dar acum e posibil să stea mai mult, iar mesajul pe care îl aveau de transmis să iasă mai agresiv, și din nou pe bună dreptate, pune-te în pielea lor o clipă. Dar inevitabil vor ieși mai devreme sau mai târziu. Chiar și depresia.
Doar că: și aici este asterixul promis. Depresia tinde să se lungească și în cameră, și în timp. Așa că acum depresia blochează ușa, și nu te mai vizitează nici voința nici motivația, nici bucuria.
Deci ca să ieși din depresie trebuie să iasă depresia din camera ta metaforică din planul psihic. Și cum faci asta? Muncă în planul fizic. M-am gândit la cele mai simple lucruri care pentru mine au funcționat.
- Bea multă apă;
- Scrie în jurnal;
- Ieși afară;
- Aleargă.
Cinci: Just do it. Fă una din astea patru oricând te simți copleșit. Ideea e că trebuie să îi permiți depresiei să stea în camera ta și să asculți ce are de zis (pentru că are de zis lucruri valoroase, și are nevoie de atenție), dar trebuie să îi dai un timeframe, și să i-l dai upfront.
De asta îmi place să zic că depresia trebuie tratată ca gripa. Adică ai o perioadă gri (să zicem că îi dai o săptămână, exact ca o răceală) în care stai în pat, corpul tău e bolnăvicios, nu te poți concentra, n-ai chef de oameni, ai vise bizare și nu ești prea eficient, dar apoi trebuie să îi spui și pa. Gri -> Pa.
De ce să bei apă, să scrii, să te plimbi și să alergi sunt pași potriviți pentru a pune în mișcare depresia? Să bei multă apă nu necesită efort mare, în schimb beneficiezi de mindfulness în secundele când bei. Plus că îți menții corpul hidratat și ai un pic mai multă energie și mintea mai clară. Să scrii, iarăși, destul de ușor. Să ieși afară, să te plimbi are atât de multe beneficii, știu că le știi. Dacă ai noroc de un prieten bun și mai bine.
Deja ai două unelte foarte puternice: corp hidratat, journaling. Le poți folosi pentru a diseca provocările din fața ta, și să ajungi la alergat. Odată ajuns acolo, trebuie să ai răbdare. Dacă investești o lună de alergare (poate să fie și o dată la 3 zile) deja ai o nouă unealtă foarte puternică.
Munca în planul fizic se traduce în camera metaforică a planului mental ca o reamenajare a mobilierului și obiectelor astfel încât să creeze un efect Feng Shui. În felul ăsta oaspeții se vor simți mai bine, și nu vor stagna, chiar și depresia.
Poți folosi pașii ăștia de început și aceste unelte. Mai departe o să-ți găsești propriul stil și propriile unelte. That’s kinda cool. Good luck!
maroooned 