Building Blocks

Lumea e construită din “Ce e asta?” și “Cine sunt?”

Am descoperit ceva interesant. Cum să devii conținătorul a tot ceea ce percepi. Mai ales la “întreaga” ta poveste ca ego. Dar de ce să vrei să devii așa ceva? Ego-ul, poate din cauza biasului său de a se simți în control, pare că vrea să sumarizeze și să exprime iar și iar întreaga poveste a sa, de la început până la sfarșit. Desigur fiecare eveniment al vieții aduce nou conținut. Dar ideea principală aici e că ego-ul pare să aibă nevoie de asta. Și e important pentru el ca povestea să aibă sens, să fie necontraductorie, să fie bine pentru el, astea par a fi niște preferințe cvasi-universale, pot fi multe altele depinzând de biasurile fiecaruia. În cele din urmă ego-ul vrea doar să fie îmbrățișat. Cuprins. Conținut.

Dar ce e mișto la procesul de învățare al acestui act meta – de a deveni conținătorul, e că odată ce o faci mindful și bine, complet, iar și iar, se ordonează un model în zona meta a minții tale care face treaba mai ușoară, face integrarea mai ușoară pe măsură ce se adaugă conținut la poveste. Ușor încât o poți face cu o singură privire, într-o clipă. Poți deveni din ce în ce mai bun la asta, cel mai probabil nu există limită la profunzime.

Același fenomen îl observ la practica mea de contemplare. Luând un concept și disecându-l, punându-l sub semnul întrebării, trecând prin acest proces de deconstrucție, punând întrebările din cât mai multe unghiuri cheie, ajungând la aporie; făcând această practică se crează un meta-model care acționează ca o lentilă prin care poți privi direct un concept nou sau o situație nouă, și poți ajunge mai rapid, intuitiv chiar, la o stare de aporie și înradăcinare în același timp. De asta e indicat să gândești de unul singur, sau independent altfel zis. Nu doar atât dar să ai o practică în asta. Practica este importantă aici.

Alt mod prin care poți penetra un concept astfel încât să îi provoci soliditatea și să o transformi într-un fum ce rapid se risipește, lăsându-te astfel în prezența experienței directe a momentului, mod prin care am putea spune dezbraci realitatea de decepție, e prin ceea ce eu numesc pași de meta. E practic butonul de a ieși dintr-un joc pe care nu mai vrei să îl joci momentan, dar e mai mult de atât pentru că butonul însuși poate deveni un joc in sine, din care poți ieși și la care te poți întoarce folosind același buton. În acest joc dansezi cu grație în infinitatea minții tale fără ca vreodată să atingi poadeaua.

Ciclicitate
Holisticitate
Statornicie
Transcendentalitate
(~Pași de meta)